Trăim într-o lume în care e nevoie de ceva mai mullă organizare și gândire în perspecitvă decât era nevoie în urmă cu 40 – 50 de ani. Când în familie este și cel puțin un copil, grija este cu atât mai mare. Nu neapărat pentru nevoile imediate, cât pentru ce se va întâmpla cât va ajunge aproape adult și va trebui să ia decizii pentru viitorul lui și să pornească pe drumul pe care și-l alege.
Nu putem și nici nu trebuie să programăm viitorul copiilor noștri, dar putem să dăm o mână de ajutor pentru când vor avea nevoie de sfaturile și de sprijinul nostru.
Sprijinul financiar va însemna să ne pregătim pentru a plăti chirie, utilități pentru un loc nou și bani de cheltuială, cel puțin pentru o perioadă. Asta înseamnă că atunci va fi nevoie să câștigăm mai mult pentru a acoperi toate aceste nevoi.
În ultimii ani m-am gândit mereu cum aș putea să ne pregătim pentru: chirie, utilități, școală de șoferi, poate și o taxă de școlarizare etc.?
O variantă pe care noi o încercăm sunt titlurile de stat.
Ce înseamnă titlurile de stat? Tu împrumuți statul cu bani și îi primești înapoi într-un an, doi sau trei cu dobândă. Dobânda variază în funcție de cât de tare are statul nevoie de bani (anul trecut a variat de la 7,80% la 9,15%) și este neimpozabilă și nici nu are alte comisioane. Sunt titlurile de stat Fidelis care se cumpără la bursă și trebuie să ai cel puțin 5000 lei sau 1000 euro, dar sunt și titlurile de stat Tezaur care se cumpără de la Trezorerie / Poștă / online și pentru care suma minimă de investiții este 1 leu.
Aici este o preconcepție; că doar oamenii care au mulți bani pot lua titluri de stat. Și, deși nu e mare filozofie în a cumpăra tituluri de stat, am observat o reticiență a oamenilor care nu au avut probleme în a depune banii la bancă, pe o dobândă impozabilă, din care nu le-a rămas (mai) nimic.
Ca experiență personală, noi de fiecare dacă când am luat titluri de stat, am luat cu bani puțini, câteva sute de lei. La o dobândă de 8%/an, ai zice că nu merită. Dar un motiv pentru care am făcut asta este că știu sigur că peste 2 ani, când copilul va termina liceul, vom avea un fond de rezervă pentru a acoperi din cheltuilelile ce vor fi atunci.
Prima dată când am cumpărat tituluri de stat aa fost chiar o poveste simpatică: merg la trezorierie, cer să mi se deschidă contul și să cumpăr titluri de stat. Nu mai știu cât am luat atunci, dar să zicem 1000 lei. Mi se deschide contul și iau hârtia, mă deplsez câțiva pași până la caserie să depun banii. În spatele meu, un senior la 60 – 70 de ani, vine pentru același lucru. El zice că depune “20”, ajunge și el la caserie să depună banii. Eu mă întorc la primul ghișeu. Aștept finalizarea procedurii. Domnul așteaptă și el. Când s-a dat acceptul pentru eliberarea titlurilor de stat, sumele s-au pronunțat clar și aflu că domnul a depus, de fapt, 20.000 lei. M-a amuzat teribil, pentru că prima dată când am auzit “20” nu am stat să analizez, eram cu atenția împărțită.
Întămplarea arată că oricine poate cumprăa titluri de stat, indiferent de suma de care dispune. Important este să știi tu ce obiective ai și cum să te organizezi mai bine pentru a le atinge. În lumea investitorilor, titlurile de stat nu sunt considerate extrem de profitabile, dar sunt mereu o soluție mai bună decât depozitele bancare, pentru că dobânda nu este “mâncată” nici de impozitul la stat, nici de comisioanele băncilor.
0 Comentarii