Am scris acest text la sfârșit de zi, după mai bine de 12 ore și aproape 250 km de mers prin județ. Nu am mai reușit să îl mai public azi-noapte, dar îl pun acum, așa cum l-am simțit aseară.
Evident, fiind 8 martie, toată ziua a fost despre flori, telefoane și mesaje (la care nu am reușit să răspund în totalitate). Dar 8 martie e mai mult de atât. Pentru că 8 martie se referă la emanciparea femeilor și la lupta pentru egalitate de șanse.
Și mi-am dat seama cǎ pentru mine 8 martie e de fiecare dată când mă urc la volan. Fiindcă a avea permis de conducere și a șofa a fost ceva aproape de neconceput pentru multe femei înaintea noastră.
Ba chiar și eu, când am decis ca vreau să fac școala de șoferi, am primit replici de genul: “la ce-ți trebuie ție?”
Era acum aproape 20 de ani, dar țin minte acele replici, pentru că m-au determinat să nu mai amân școala. Gândiți-vă de câte ori ați auzit păreri de genul “la ce-ți trebuie ție?” atunci când ați vrut să faceți un curs, să aplicați pentru un alt loc de muncă, să vă faceți un tatuaj, să deschideți ceva pe cont propriu etc.?
Să urc la volan și să străbat șoselele este independențä, libertate, responsabilitate.
Adică fix valorile pentru care femeile de acum câteva generații au luptat din greu, într-o lume dominată de bărbați care se credeau superiori intelectual și nu numai. Încă mai e mult până vom ajunge la egalitate de șanse în anumite domenii, dar oportunitățile pe care le avem acum sunt cu mult mai mari față de cele ale mamelor sau bunicilor noastre.
Așa că, doamnelor, îndrăzniți!
0 Comentarii