Cât costă viața unui om!?

de | 30.01.2023

Cât am fost copil am avut destul de des un vis din care mă trezeam îngrozit: cădeam în gol. Eram așa de îngrozit de visul ăsta că la culcare spuneam Tatăl nostru numai cu gândul că dacă-l zic nu o să mai visez că o să cad în gol. Și tot visam. Și mă trezeam cu „stomacul în gât”. De aia când am văzut știrea cu omul de a căzut 20 de metri de pe un viaduct m-a luat cu fiori pe șira spinării.

Deci accident pe autostradă, în vestul țării că pe aici prin est avem un ciot și atât, din cauza unei șoferințe care avea mașină încalțată cu niște opinci foste anvelope de iarnă. Bulibășeală mare, ambuteiaj, dar un nene oprește la timp. Se dă jos din mașină și din spate vine altul tare iar, în încercarea disperată de a se salva, omul sare în spațiul care separă sensurile. Numai că el era pe un viaduct și a sărit în gol. 20 de metri căderea. 20 de metri în care cazi și ai timp să te gândești că o să mori. Crunt.

Faza e că între benzi ar fi trebuit să fie un grătar care să împiedice căderea, că așa se face în mod normal și e element de siguranță adică nu ar trebui să faci rabat la asta. Zice un angajat CNAIR că chiar s-a discutat pe tema asta dar era vorba de montarea lor doar pe capete.

Și să le luăm pe rând.

În primul rând șoferița. Credeți că nu știa că merge cu niște cioarse de anvelope? E aproape imposibil. Eu de fiecare dată când am ajuns la vulcanizare cu anvelopele pe final de viață am fost atenționat că ar trebui să le schimb. Dar, dacă mai poți trage de ele un pic de ce să nu o faci? Doar n-o să mi se întâmple mie ceva. Las-o bă că merge și așa. Până se formează polei pe autostradă.

În al doilea rând CNAIR-ul. Adică au discutat ei despre grătarul ăla, dar mai puțin așa că e scump. Că doar nu o să sară unul pe acolo. Iaca o sărit. Cât costă viața unui om!?

În altă ordine de idei dar pe aceeași temă, între orașul Roman și satul Cotu-Vameș este o punte pietonală peste râul Moldova, punte făcută pe vreme lui nea Nicu din banii sătenilor care-i donau voluntar când le venea secretarul de la primărie cu milița la poartă. Puntea era deci arondată comunei din care face parte satul, dar primăria din oraș a vrut-o la ea că promisese în campanie primarul că face hidrocentrală dar amu îl cam încurca puntea la acte și avize. Și a primit-o moca dar a promis onor primarele că va băga niște bani în ea să o refacă. Au trecut mai mult de 10 ani, primarul s-o făcut deputat dar puntea tot nu a văzut vreun leu.

Eu înțeleg de ce: pentru că puntea nu are miză electorală, că mai mult ăia din Cotu-Vameș au nevoie de ea iar ăia nu votează în oraș. Ce contează că toți țăranii ăia trec puntea ca să muncească și să facă cumpărături în oraș, contribuind astfel la bugetul orașului?

Dar, minune cerească, după ani în care presa a tot presat (numai eu cât mi-am bătut gura când eram jurnalist), un alt primar a hotărât să renoveze puntea. Uraaa! Am înfrânt! În sfârșit nu mă mai împiedic de scândurile inegale și nu mai visez noaptea că merg pe punte și se prăbușește cu mine (pe bune, chiar am visat de câteva ori asta). Au și vopsit-o. Ești nebun! Cu gri și doar pe jumătate. Jumătatea de jos. Asta nu am înțeles-o dar poate că așteaptă să se încălzească și să vopsească și restul. E o plăcere să circuli pe acolo. Numai că …

puntea înainte de modernizare
puntea după renovare

Într-o dimineață traversam pe punte și mă gândeam „uite băi că se poate” când simt că mă trage ceva de blugi. Hopa, o sârmă. Ce naiba să caute o sârmă la nivelul genunchiului!? Și constatai că sârma are un rol precis, acela de a lega de punte un cablu de 230V care alimentează niște panouri cu led (că uita să vă spui că au și iluminat-o cu ocazia asta).

Eu asta nu înțeleg: bagi atâția bani să aduci cât de cât puntea aia în secolul ăsta dar legi cablul de curent electric cu sârmă la un nivel la care are acces oricine, chiar și un copil!? „Da’ doar nu o sătragă nimeni de el.” Dar dacă trage? Cât costă viața unui om? Mai mult sau mai puțin decât salariul unui electrician bun?

Acum o să ziceți că-s cârcotaș, mai ales dacă lucrezi la primăria Roman, dar era așa de greu să se pozeze cablul ăla pe sub punte, acolo unde nu ajunge nimeni? Da’ niște coliere erau prea scumpe?

Distribuie!

Comentează!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cam pe aceeași temă

Newsletter

Trimitem un newsletter pe săptămână cu ultimele articole.