Când eram jurnalist, mi se întâmpla de multe ori să fiu urecheat că nu am scris cum trebuie despre un subiect sau că nu am tratat cine știe ce subiect. Erau oameni care comentau pe Facebook, erau oameni care îmi trimiteau mesaje și erau unii care îmi spuneau asta când mă întâlneam cu ei. Și erau mulți. Cu cât subiectul era mai controversat, cu atât erau mai mulți. Câteodată mă deranja lucrul ăsta, câteodată nu, dar pe termen lung nu are cum să nu te afecteze pentru că, spre deosebire de marile “vedete” de la TV, jurnaliștii duc o luptă constantă cu supraviețuirea: au niște salarii de cacao și zilnic intră în conflict cu “puterea”. De multe ori, cei din presa locală sunt și mai bătuți de soartă: pe lângă faptul că e greu spre imposibil să faci îndeajuns de multă audiență cât să trăiești din venitul adus de rețelele de publicitate gen Google, mai e și faptul că e foarte greu de strâns publicitate locală dacă nu pupi fundul care trebuie. Pe plan local, oamenii “puterii” își exercită cu succes influența asupra mediului de afaceri iar dacă nu ai coloană vertebrală de limax și limba fină nu pupi publicitate nici de la chioșcul de la colțul străzii. Astea sunt motive care mă fac să-mi ies din calmul meu ardelenesc când jurnaliștii sunt atacați, mai ales acei jurnaliști care au muncit mult pentru a avea gradul de credibilitate necesar exercitării meseriei fără să pupe poala cuiva. Din cauza asta, am ciulit urechile când am auzit că Godină i-a atacat pe cei de la Recorder.ro.
L-am apreciat pe Godină pentru că părea că vrea o poliție “ca afară”. I-am cumpărat prima carte nu pentru că mă așteptam să fie nominalizată la Nobelul pentru literatură, ci ca o formă de susținere. Era un mod de a-i mulțumi, anonim, așa cum nu mă duc niciodată la baie la benzinărie fără să cumpăr ceva de acolo: cineva trebuie să păstreze locul ăla cât de cât curat și asta necesită muncă iar munca trebuie răsplătită. Așa și cu Godină: faptul că s-a luat la trântă cu șefii din MAI trebuia susținut cumva iar cumpărarea cărții mi s-a părut o cale bună. După care, Godină s-a făcut influencer, dar influencer din ăla care caută neapărat să i se viralizeze spusele iar asta nu se întâmplă pe rețelele sociale decât dacă te duci în zona controverselor. Godină își dă cu părerea despre orice, cu asta nu am o problemă, am o problemă cu cei care nu au nici un fel de expertiză în domeniu dar “vând” ca fiind sigure niște informații neverificate. Pentru că asta este diferența dintre un jurnalist și un influencer: jurnalistul verifică informația. E posibil să se înșele jurnalistul? Ooo, da. E posibil să se înșele influencerul? Bineînțeles, sunt șanse chiar mai mari decât în cazul jurnalistului, dar influencerului nu prea îi pasă. Bine, nu-i putem băga pe toți influencerii în aceeași oală așa cum nu-i putem băga nici pe toți jurnaliștii în aceeași oală, toți caută audiență dar unii dintre jurnaliști și unii dintre influenceri aleg calea corectă, de bun-simț, iar altora, din ambele tabere, pur și simplu nu le pasă cum își ating scopul.
De aia, în cazul Recorder vs. Godină, eu am fost de partea Recorder by default, dar asta nu m-a împiedicat să mă uit la tot ce au publicat ei pe tema asta plus la ce au publicat alții despre asta. Și tot de partea Recorder am rămas. Putea fi făcut materialul mai bine? Bineînțeles, dar afirmația “Recorder, jurnalism de doi bani, făcut cu amatorism și multă naivitate și aroganță, pus în serviciul vizualizărilor” se încadrează fix la categoria “aroganță mârlănească” de care am impresia că Godină dă dovadă des pentru că asta e rețeta câștigătoare pe rețelele de socializare. Mie mi se pare de râsul curcilor să acuzi presa că urmărește “vizualizările”, mai ales când vine din partea unui influencer, pentru că nici presa nici influencerii nu ar exista fără audiență. Pe alocuri mi se pare că Godină vrea să distragă atenția de la subiectul reportajului, abuzurile poliției, încercând să ducă discuția în zona „da’ nici reclamantul nu are șapcă”. Reportajul nu e vreun „master piece”, doar pune niște fapte și niște declarații în ordine cronologică și arată probele într-o formă ușor de înțeles și de cei care nu au studii juridice. Că o fi sau că nu o fi reclamantul ușă de biserică, e important în măsura în care e cuvântul lui împotriva cuvântului șefilor lui, dar restul de probe și de declarații arată că acolo s-au comis niscaiva ilegalități și abuzuri. Am fost șicanat de poliție în urma unui articol în care am „îndrăznit” să mă iau de un șef de IPJ și tind să cred că lucrurile astea se întâmplă destul de des, mult prea des pentru o țară care se vrea civilizată.
Am citit o grămadă de injurii la adresa Recorder de la oameni care nici măcar nu știu a scrie o înjurătură corect (aici nu e vorba de Godină) și se ridică tot felul de pretenții legate de calitatea presei de la oameni care nu scot un cent din buzunar pentru a susține presa pentru că, nu-i așa, știrile sunt chestiile alea gratis care vin de pe Facebook.
0 Comentarii