Scrisorile…

de Emi | 15.09.2022

Dragă cititorule,

Apreciez că te-ai oprit să parcurgi acest articol.

Vreau să ne întoarcem în timp, mai exact, în luna decembrie a anului 2021…

În prima parte a lunii decembrie, eram la școală așteptând sosirea vacanței de iarnă. Iar orele și pauzele deveneau din ce în ce mai plictisitoare. Na, mirosea a vacanță!

Eram într-o pauză și navigam pe Facebook, când dau de o postare a celor de la Virgin Radio România. Eram la curent cu ceea ce postau ei zilnic. Îmi plăcea că acolo, la Virgin Radio, era și este în continuare o echipă tânără care știe ce face pentru a-și satisface ascultătorii. Printre acei ascultători mă enumeram și eu.

În timp ce mă uitam pe Facebook-ul lor, mă gândeam:

”Ce aș putea să fac pentru a le mulțumi pentru starea de bine pe care mi-o dau aproape zilnic? Când, în acel moment, îmi pică fisa: scrisoare!

Mă gândeam că scrisorile cam sunt pe cale de dispariție! Acum avem Mess, WhatsApp, e-mail și nu mai stă nimeni să scrie scrisori. Acum pare o bătaie de cap, scrie scrisoarea, trimite-o și, după, așteaptă un eventual răspuns.

Toate aceste lucruri mi le-am asumat. Imediat după aceea zi m-am dus la poștă, am luat o foaie albă de hârtie și am început să îmi scriu gândurile legate de Virgin Radio pe care să le trimit lor drept mulțumire pentru munca depusă zilnic de ei.

După ce am terminat de scris scrisoarea, am băgat-o într-un plic făcut tot de mine și făcut tot din hârtie și stăteam și mă gândeam dacă merită să o trimit aici la Poștă sau să mă duc la o firmă de curierat.

Până la urmă, de nerăbdare am plecat de la Poștă și m-am dus la O firmă de curierat. Țin să menționez că în ziua respectivă ninsese destul de mult. Iar eu prin zăpadă și ninsoare m-am dus pe jos la firma de curierat să las plicul, nu mă interesa cum era vremea, pentru mine conta să trimit aceea scrisoare. Să fac niște oamenii fericiți și să le apreciez într-un fel eforturile, așa cum pot eu!

După ceva timp de mers, văd și hala unde își aveau aceștia firma de curierat, intru și mă ia un sentiment destul de ciudat, era pentru prima dată când trimiteam ceva pe proprie răspundere! Plăteam din banii mei și absolut nimeni nu știa, doar EU!

Am așteptat vreo două minute până mi-a venit rândul, când mi-a venit rândul mi-am zis în minte: ”Băi, fie ce o fi! Am ajuns până aici, îmi asum!”

Ies de la curier fericit și cu gândul: ”Oare cum vor reacționa?” Aveam acest gând în continuu! După câteva zile, eram la ora de T.I.C (informatică) și ora era pe sfârșite, aveam telefonul și caietul cu pixul pe masă, asta pentru că făceam într-o altă sală. Cu zece minute înainte să sune de pauză, observ că mă sună cineva cu un număr necunoscut, nu aveam de gând să răspund, dar eram curios cine e. Resping și dau să văd în istoric cine era. Mă sunaseră chiar cei de la Virgin!

Eram fericit, dar o altă parte a creierului credea că ei mă sună să îmi spună că scrisoarea a fost un eșec și că nu merita să o trimit! Foarte curios și nerăbdător, o întreb pe profesoară: ”Doamna profesoară, pot ieși puțin?! M-a sunat mama mea!”

Evident că era o minciună! :)) Dar trebuia să inventez ceva pentru a putea ieși puțin. Zicându-i asta, profesoara m-a lăsat aruncând un: ”Părinții să sune-n pauze!”

Nu-mi mai păsa, ies pe hol și dau să-i sun înapoi.

Când i-am sunat înapoi, mi-a răspuns o domnișoară care lucra Virgin să-mi spună că le-a plăcut scrisoarea și că vor să-mi trimită un hanorac drept mulțumire!

După acest episod cu cei de la Virgin am mai continuat să trimit scrisori, cu mult curaj, către: