Când eram mai mic, în perioada în care am făcut cunoștință cu muzica fără să îmi dau seama, ai mei părinți, mă lăsau la mătușa și la bunica mea deoarece ei aveau foarte mult de muncă și nu puteau avea grija de mine non-stop. Eu mă supăram, asta pentru că, voiam să stau cu ei. După ce m-am mutat la țară, am început să stau numai cu ei. După o perioadă mai lungă, deja mă cam săturasem să stau cu ei și să fac cam aceleași lucruri. Nu mai țin minte când am rămas pentru prima dată peste noapte singur acasă, fără părinți, dar pot spune cu certitudine că mi-a plăcut, chiar dacă nu îmi mai aduc aminte deoarece a început să-mi placă foarte mult și de fiecare dată când se întâmplă asta (de trei ori pe an, cred) îmi dă o stare de mega fericire.

Să stai fără părinți, pentru mine, este ca și cum o lume nouă s-ar deschide numai si numai pentru mine. Da … poate nu este tocmai ceea mai reușită explicație, dar când rămân doar eu, și sunt perfect conștient că nu o să îmi mai văd părinții cel puțin 24h, îmi dă o stare extraordinară de fericire și de relaxare.

Pot mânca ce vreau, pot cheltui cât vreau și pe ce vreau, pot dormi la ce oră vreau, pot să mă uit la ce vreau, fără să aud din spate sau din lateral în cazul meu: "Iar te uiți la aia/ăla/ăștia!? Altceva nu ai ce face!?"

Pot face ce vreau!! Fără reproșuri, fără întrebări, am ocazia să mă conectez cu mine însumi fără ca nimeni să mă deranjeze.

Scriu acest articol pentru blog, deoarece urmează pentru ai mei o deplasare, 4 zile de liniște sufletească, 4 zile în care voi pune ceea mai mișto întrebare fără răspuns: "Mama, unde ești!? Mi-am luat toate prostiile, am cheltui toții banii aproape într-o zi, mă uit la filme horror pe Netflix și bag FIFA până mă plictisesc, ce părere ai!?"

Iar pentru că, a mea mamă nu este îmi răspund: "Aaaa…. ești plecată, eram să uit.. :))"

A rămâne singur acasă pentru mine reprezintă o modalitate de a-mi reîncărca bateriile și de a mă distra așa cum vreau și cum știu să o fac cel mai bine!