În septembrie se fac doi ani de când rețelele sociale au rămas pe locul 2, 3, 4 sau mai jos. Ciudată aniversare. Și, totuși, atât de utilă. După ce am renunțat la presă a trebuit să muncesc de două ori mai mult ca să pot să ajung pe un drum profesional cât de cât plăcut. Mai este câte-o piatră de care mă împiedic, câte o baltă în care calc. Dar, per ansamblu, e bine. Acum e bine (cine zice că a face reconversie profesională e floare la ureche, nu știe ce vorbește). 

În tot acest timp, am fost mai ocupată să trec de interviuri și testări pentru o corporație. Să îmi reamintesc engleza și franceza, pentru că urma să le foloses zi de zi. Să mă adaptez la un program total diferit de al majorității. Să încerc să mă sincronizez atât cât pot cu fiul meu adolescent, care are nevoie de mine și de noi. Să îmi fac timp, măcar câteva minute pe zi, să vorbesc cu cei dragi. Să termin un master (nu am reușit să dau dizertația nici acum). Să mă ocup de mica firma de familie (noroc de contabilă. Mulțumesc, Anca!). Să… să… 

Rețelele sociale, parte din fișa postului ca jurnalist, au rămas în urmă. Mai navigam câteodată în weekendul meu (care nu e chiar la fel cu weekendul celorlalți). Dar atât. Simțean că, după  15 ani în slujba cetății, e nevoie de o pauză. Nu pentru că nu aveam idei; nu pentru că nu-mi place să mă conectez cu oamenii. Ci pentru că, după atât de mult zbucium, era nevoie să mă (re)conectez cu mine. Să îmi fac iar planul. Să știu de unde plec, unde ajung și, mai ales, cum vreau să ajung acolo. Așa am ajuns la 23 de “luni sabatice” de la rețelele sociale. Mulți mi-au spus că nu  este cea mai înțeleaptă decizie, că în ziua de azi contează să fii prezent în online, că oamenii te uită dacă nu mai transmiți nimic. 

Într-un fel, la mine nu a funcționat așa. În primul rând, nu am putut asculta de sfaturile primite pentru că eu știam mai bine cum mă simt, ce trebuie neapărat să fac și ce mai poate aștepta. Apoi, pentru că am observat că oamenii nu uită chiar totul. Ba, chiar au devenit mai interesați de soarta mea după ce eu am fost mai puțin vizibilă în online. O fi de bine asta? Nu știu.

Dar ceea ce știu după această pauză: 

• E mai ușor decât crezi să oprești FOMO (fear of missing out). Dacă în viața ta reală este ceva mai important de făcut, pur și simplu te concentrezi la ceea ce contează. 
• Dacă ai rezistat o săptămână fără Facebook, TikTok și Insta, următoarele vor trece mult mai ușor. 
• Este extrem de sănătos pentru minte să rămâi deconectat măcar un pic - câteva zile, dacă nu poți mai mult.
• Depinde doar de tine cum răspunzi la: “ai văzut ce-a scris X?” Cu rețelele sociale e bine să faci cum faci cu desertul: puțin și bun 🙂