Am fost pe două din cele trei mai lungi poduri hobanate din Europa

de | 07.07.2023

Podul de la Brăila a fost prezentat de autorități ca al treilea cel mai lung pod din Europa. Am căutat topuri ale podurilor din Europa, dar nu am găsit nimic relevant, pentru că ceva nu se leagă atunci când se laudă guvernanții. Din ce am găsit eu pe net, cele mai lungi poduri din Europa sunt Vasco da Gama din Portugalia (17.185 m), podul Leziria, tot din Portugalia (12.000 m), și Oresund dintre Danemarca și Suedia. O fi în top trei poduri suspendate, dar și aici e o discuție pentru că poate fi luată în calcul lungimea totală sau lungimea părții suspendate. Sau ar putea fi al treilea cel mai lung pod hobanat, dar deja m-am plictisit să caut informația, prin urmare, să luăm în calcul că oamenii care se ocupă de comunicarea politicienilor au găsit ei un top trei care să le convină.

Podul Vasco da Gama se pierde în zare.

Un pic în afara subiectului, a mai fost un pod hobanat în România, inaugurat cu surle și trâmbițe după renovare și care s-a prăbușit în scurt timp. Vă mai aduceți aminte de podul de la Luțca și de Ionel Arsene?

În fine, când am citit că podul de la Brăila e pe locul trei în Europa, mi-am dat seama că am fost pe două din cele trei. Nu am fost pe Viaductul Millau, care are 2.460 metri lungime și 343 înălțime, fiind și al doilea pod ca înălțime din lume, dar va veni și timpul lui, însă am fost pe Ponte 25 de Abril și pe podul de la Brăila.

Podul 25 de Abril din Lisabona are o lungime de 2.277 m și o înălțime de 190 m. Podul a fost construit de aceeași firmă care a construit celebrul Golden Gate din San Francisco. Construcția a început în 1962 și s-a terminat în 1966, și au fost așa de mulți muncitori americani aduși acolo încât în apropiere s-a construit un orășel numai pentru ei. Interesant este că, la început, podul a avut patru benzi, după care s-a renunțat la spațiul dintre sensuri și s-a făcut o a cincea bandă reversibilă, pentru ca în 1998 să se mai adauge o bandă. Acum podul are în total șase benzi, cele de pe exterior fiind dintr-un grilaj metalic peste care nu s-a mai depus asfalt, ceea ce face ca podul să zumzăie continuu de la contactul anvelopelor mașinilor cu grilajul. În 1999 s-au adăugat și două linii de tren sub benzile pentru mașini, pentru asta s-a întărit structura și s-au adăugat cabluri noi. Podul are propriul muzeu amenajat în pilonul șapte și de aceea se și numește “Pilar 7 Bridge Experience”. E foarte fain acolo, eu am fost de două ori: urci prin pilon și ai niște oglinzi acolo care crează un efect vizual interesant (pare că ești suspendat în structura podului) iar sus ai un punct de observare de unde se vede foarte fain faleza râului Tagus cu oceanul în depărtare.

Pe podul de la Brăila am fost cât încă era în construcție, ca să fac fotografii și să filmez. Podul chiar este spectaculos, făcut cu tehnologie japoneză, dar cu multă forță de muncă românească. Constructorii italieni și japonezi au recrutat români cu expertiză în astfel de construcții și experiență în lucru la înălțime din toată Europa, iar multe dintre lucrări au fost subcontractate firmelor din România. Cu mai multe lucrări din astea, firmele din România vor acumula cunoștințele necesare să facă și ele așa ceva și, mai târziu, ne vom duce noi și vom face podurile altora. Zic și eu.

Chiar dacă s-a epuizat topul, bonus vă mai ofer podul Rio-Antirrio din Grecia, un pod suspendat superb pe care l-am traversat recent. Are 2.380 metri și este considerat unul dintre cele mai dificile proiecte inginerești de infrastructură, construcția lui a necesitat adoptarea unor soluții care să țină cont de apa foarte adâncă, solul de fundație cam nesigur, activitatea seismică, probabilitatea unui tsunami și faptul că malurile golfului Corint se distanțează în permanență, fiind pe plăci tectonice diferite. Pe cât e de superb podul, pe atât e de scumpă trecerea: am plătit aproape 14 euro taxă.

Mie-mi plac chestiile astea inginerești și de fiecare dată când am văzut un pod sau viaduct spectaculos am căutat să le traversez, dar treaba cu podurile este că ele sunt frumoase de la distanță, din mașină nu vezi mai nimic, iar ca pieton nu prea ai acces pe ele. Faptul că portughezii au făcut puntea de observație și muzeul e o chestie foarte faină, poate ar merge făcut așa ceva și la Brăila.

Distribuie!

Comentează!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cam pe aceeași temă

Newsletter

Trimitem un newsletter pe săptămână cu ultimele articole.