Acum ceva timp, (când eram mai activ pe blog) postasem un articol despre bani și părinți. Îl găsești aici. 

Astăzi vin cu o poveste comico-amară, despre bani, milă și mama.

Povestea începe așa: deschide mama  laptopul pentru a lucra. Vin eu pe lângă ea ca un cerșetor (asta este modalitatea mea de-a cere sume infime de la ea) și îi zic ce mamă bună la suflet este ea, cum ea mă iubește pe mine… vrăjeli, orice numai bani să-mi dea. 

Imediat își dă seama și mă întreabă:

-Ce vrei? 

-Dacă doriți… puteți să donați la cutia milei… aștept donații pe BT sau Revolut, numai bani să fie, zic eu într-o notă actoricească 

Mama se conformează și îmi făcu o „donație” pe Revolut. Aud sunetul de notificare pe Revolut și încântat mă duc spre telefonul ce era în camera mea. Deschid aplicația de baking (Revolut) și văd cu mare mirare și dezamăgire că mi-a “donat” doar 5 “leușteni”.

“Nu se poate”, îmi zic în minte. 

Mă duc la mama să cer niște clarificări cu o față șocată. Văzându-mi fața, mama începu să râdă in hohote, gest care mi-a intensificat starea de neliniște și de mirare în aceleași timp. 

I-am explicat că dacă aș merge în oraș cu banii ăștia, nu aș putea trece strada. Ar rămâne semaforul roșu până când m-ar vedea cu mai mulți banii la mine. Ea mi-a răspuns că: donație am cerut, donație am primit. 

Am zis să scriu treaba asta poate mă ajutați să găsesc metode noi de-a cere bani, nu donații. Și ca să aveți grijă ce vă doriți, că uneori chiar se întâmplă.