Cu ani în urmă am fost administratorul unei pensiuni pentru câteva luni. Aveam o idee despre un website / o aplicație pentru turiști și când un prieten ce avea o pensiune a venit cu propunerea de a mă ocupa de ea un sezon, mi s-a părut o oportunitate grozavă. Pensiunea, măricică, avea oaspeți din aproape toată lumea. Atunci am putut observa cu adevărat cât de diferiți sunt turiștii de la țară la alta. Și am observat asta de cum am intrat în pâine, pentru că la început de sezon deja erau o grămadă de rezervări, majoritatea de la turiști din occident. Apoi au venit și rezervările de la turiștii români, moldoveni, ruși etc. Deci cei din vest își rezervau concediul cu vreo 6 luni înainte, cei din est o făceau pe ultima sută de metri.

M-am gândit că e o diferență de mentalitate, în sensul că occidentalii sunt mai organizați iar esticii sunt mai lasă-mă să te las, dar motivul pentru care se întâmplă asta mi l-a spus un rus. El era ceva director de reprezentanță BMW în Moscova și mi-a povestit că ei aveau pe stoc toate modelele cu toate combinațiile posibile de interior și motorizări. Asta pentru că rusul nu dă comandă și așteaptă, el vine cu banii și pleacă cu mașina. Dacă nu ai ce-i place pe stoc, se duce la concurență. Rusul știe că are bani acum, el nu știe dacă mâine nu-i ia vreun șmecher afacerea, nu știe dacă nu cumva săptămâna viitoare rublele se vor devaloriza încât să nu-și mai poată permite altceva decât Lada, ori luna viitoare dă statul vreo lege și se trezește falit.

Am pornit cu povestea de mai sus ca să ajungem la coada de la expoziția Brâncuși. Ați văzut reportajele cu românii care au făcut sute de kilometri și nu au prins bilet la expoziție. Noi am fost la expoziție în ianuarie cu bilete rezervate din decembrie, iar când am făcut noi rezervările prima intrare din zi disponibilă a fost la ora 14 în condițiile în care se accesul era program la fiecare 30 de minute de la ora 10 dimineață. Mai erau niște bilete ce se puteau lua la intrare dar alea se epuizau dimineața, în câteva minute.

Concluzia trasă este că, mulți dinte noi, încă nu suntem în stare să ne programăm. Genul ăsta de mentalitate vine din nesiguranța zilei de mâine și este greu de combătut, iar la noi nici statul nu este de vreun ajutor. Întrebați orice contabil câte update-uri pe an primește softul cu care lucrează ei. Fiecare update e o lege schimbată aproape peste noapte, ceea ce e un coșmar pentru mediul de afaceri dar și pentru românul de rând. În Germania, cu 10 de euro îți cumperi X pâini, zi de zi, ani la rând, și trebuie să vină o criză ca să se schimbe asta. La noi parcă e o criză continuă. Ăsta este și unul din motivele care au făcut să avem cei mai mulți proprietari de case: indiferent ce se întâmplă măcar nu rămâi pe stradă.