Întrebare la Radio Erevan: „Este adevărat că Alioșa Visarovici a câștigat o mașină la loz în plic?” Răspuns: „Da, numai că nu este vorba de o mașină, ci de o bicicletă, și nu a câștigat-o ci i s-a furat.” Cam așa și cu fake news-ul următor.
Probabil că ați citit prin (aproape) toată presa românească știrea că UE urmează să interzică mașinile mai vechi de 15 ani. Dacă nu ați citit în presă, sigur ați văzut pe Facebook ceva român neaoș inflamat că v-a trebui să renunțe la troaca lui diesel. Dacă ați pus botul la știre, v-ați luat țeapă, dar asta nu e prea grav. Grav este că o grămadă de presă a făcut referire la un regulament european fără să aibă reflexul de a studia chiar acel regulament. Antena 3 CNN, B1, Newsweek, Național, Capital, Știri pe surse etc, toți au preluat mizeria de fake news. A preluat-o și Promotor, dar măcar au avut decența să o șteargă de pe site când și-au dat seama că au luat țeapă.
De fapt, propunerea de Regulament include o gamă largă de măsuri menite să îmbunătățească disponibilitatea, calitatea și trasabilitatea pieselor de schimb second-hand. Scopul acestor măsuri este ca proprietarii de vehicule care trebuie să-și repare mașinile, precum și service-urile auto, să poată găsi și utiliza astfel de piese de schimb mai ușor. Propunerea se mai referă și la măsurile ce trebuie implementate ca o epavă auto să nu poată fi vândută ca mașină reparabilă. Alte exemple de operațiuni ilegale sunt vânzarea de vehicule complet inundate, de vehicule nesigure cu defecte tehnice grave și de vehicule pentru care identitatea inițială este mascată în mod deliberat din cauza furtului sau dezasamblării (mai multor) vehicule noi în componente pentru reasamblare. Nu mă credeți!? Citiți aici!
Deci cineva a întors la 180 de grade știrea și mare parte din presă a preluat-o.
De ce se întâmplă asta?
Sunt o grămadă de motive (prostia, lipsa de interes, jurnaliști copy-paste etc) dar toate își au rădăcinile în metoda de a face bani prin bannere publicitare. Să calculăm un pic.
Să zicem că ești mare mogul de presă și ai în subordine un jurnalist din ăsta care doar preia și rescrie articole de pe alte site-uri. Cum în presă salariile sunt al naibii de mari, o să-i dai minimum pe economie, ceea ce înseamnă 2079 de lei. La asta se mai adaugă dările la stat, total 3300 de lei, adică aproximativ 717 dolari.
În România, un site poate încasa de la Google între 0,2 și 0,5 dolari la 1000 de vizualizări, deci o medie de 35 de cenți la o mie de vizualizări. Să spunem (din experiență) că într-un articol se pot afișa cam 5 bannere publicitare, deci ca să încasezi 35 de cenți trebuie să ai 200 de citiri de articol. V-ați dat seama unde bat, nu? Ca să-și merite salariul minim pe economie, angajatul tău trebuie să scrie un articol sau mai multe articole care să totalizeze cam 410.000 vizualizări. Deci, pe lângă faptul că salariul de mizerie nu-l motivează de nici un fel pe angajat să practice un jurnalism responsabil, mai e și mediul în care activează presa și care efectiv o forțează să furnizeze ce se vinde.
Când ai plătit ultima dată ca să citești o știre!?
Din păcate, nu cred că există vreo soluție viabilă în momentul ăsta, pentru că mediul economic din România este imprevizibil și imatur. Știu o grămadă de jurnaliști onești care se zbat pur și simplu să supraviețuiască. Și-i admir. Unii au reușit să pună în practică metode prin care să strângă bani direct de la cititori, lucru posibil mai ales pentru cei care furnizează știri pe o anumită nișă. Site-urile generaliste nu vor reuși să facă asta prea curând în România. Site-urile de știri locale sunt și mai lovite de soartă. Am mai spus-o și o repet: pentru români știrile vin gratis de pe Facebook.
Cine profită?
Aici răspunsul e unul scurt: simionii și șoșoacele.
Necesitatea de a avea o presă de calitate e o chestiune care ține de educație. Și asta ține de educație. Cam tot ce diferențiază o societate civilizată de una de lumea a treia ține de educație, dar, din păcate, România Educată e doar sloganul unui profesor leneș.
0 Comentarii