Papucica a devenit rapid pisica preferată a tuturor din familie. Pe lângă faptul că are o blană de zici că-i făcută din pluș, e și super jucăușă. Se joacă cu orice găsește pe jos și dacă nu găsește face tumbe, se trage de labe, de coadă … râdem de ea zi de zi. Având în vedere astea, nu e de mirare că are un regim special, fiind singura care primește mâncare la pliculeț, restul mâțelor primesc doar granule și ce mai cade de la masă. Mai avem una mică, neagră, pe care-am găsit-o pe casă, care are voie să mănânce alături de Papucica, dar când mama îmi zice să iau “mâncare pentru aia mică” e clar cine are regim preferențial. Numai că eu mai uit să trec pe la Lidl.

Într-o dimineață mama îi dădea pliculeț și vorbea cu Papucica în timp ce eu îmi beam liniștit cafeaua:

- “Ia și mănâncă fetiță, că eu i-am tot zis să-ți ia de mâncare dar el nu ți-a luat. Pentru că eu te iubesc, da, o iubește mama pe frumoasă, el nu te iubește și e rău. Că dacă era bun nu era ăsta ultimul pliculeț, că s-a golit cutia de pe frigider și el nu vrea să-ți ea.”

Abia mă abțineam să nu râd și era să-mi iasă cafeaua pe nas. În drum spre birou am oprit să-i iau pliculețe, ca să nu fiu eu personajul negativ din casă.