Efectiv uitasem. Când am intrat m-a lovit: aoleu, ce mizerie de aeroport. Vorbesc de aeroportul Henri Coandă. Mizerie pe jos, tăvițele de la security check slinoase de-a dreptul, aerul condiționat nu făcea față iar la baie era ca în ultima crâșmă. Ne-am dus la business lounge în speranța că acolo va fi mai bine: greșeală de logică. Adică dacă tot aeroportul e o mizerie de ce la business lounge ar fi altfel!? Acolo era și mai cald iar fetele alea de la intrare, sărmanele, se vedea pe chipul lor că erau chinuite și se străduiau să afișeze un pic de demnitate. Am luat un pepsi cald din frigider și m-am dus să șed blând undeva. Altă greșeală de logică: că nu era nici un loc disponibil. Până la urmă am coborât la parter unde căldura era mai suportabilă. În condițiile astea, recomandarea de a purta mască ce se auzea din difuzoare era fix ce trebuia.

Dar toate astea s-au estompat când am ajuns în Catania. Apartamentul pe care l-am închiriat e foarte drăguț și are tot ce trebuie iar gazda ne-a lăsat la frigider o sticlă cu apă care a părut darul zeilor.

În ciuda faptului că era târziu am ieșit să ciugulim o bere și ceva de-ale gurii. Despre berea din Catania pot să vă spun că e ce trebuie pentru o vreme caniculară: ușoară dar gustoasă, parcă mai aromată față de cea din România. Despre mâncare … mama mia, au ăștia niște legume de-mi vine să mă fac vegetarian sicilian. Sau să intru în mafia siciliană să fac contrabandă cu ele în România. În special vinetele sunt dumnezeiești, dar nici celelalte nu-s de lepădat. Am mâncat cele mai bune roșii dezhidratate din viața mea iar rucola are o aromă ca nicăieri. Și vă spune asta unul căruia chiar îi place carnea.

De menționat și sucul din portocale siciliene, se găsește la orice colț de stradă, costă cam un euro și este ceva ce trebuie consumat fără moderație. Nu vă mai spun de pizza, gelato și alte chestii de înfulecat în stil italian.

La final vă las cu câteva fotografii de noapte din Catania.