Zilele trecute, în cadrul companiei la care lucrez s-a organizat un concurs. Am fost rugați să scriem despre o femeie care ne-a marcat în mod pozitiv evoluția. 

Astăzi, fiind Ziua Francofoniei, mi se pare potrivit să împărtășesc răspunsul meu și cu voi, fiindcă este legat de limba franceză. De fapt, este mult mai mult de atât. 

Una dintre femeile care m-au influențat mult pe drumul meu de la copil către adult este doamna Beatrice, profesoara mea de franceză din clasa a șasea. Ea m-a făcut să îndrăgesc această limbă și mi-a dat încredere că pot mai mult. Datorită ei am mers la concursuri, datorită ei am învățat mai mult decât am crezut vreodată că pot, datorită ei am depășit multe bariere (conștiente sau nu). 

Pentru că, în realitate, ceea ce mi-a oferit mai prețios și mai bun doamna Beatrice a fost încrederea, așa cum nu o primisem de la niciun alt profesor până atunci. Din ce îmi amintesc, a fost prima dată când am primit încrederea necondiționată a cuiva din afara familiei. Încredere pe care am onorat-o de-a lungul anilor prin studii avansate în această direcție și, mai recent, printr-o activitate care îmi solicită cunoștințele mele de limbă franceză în fiecare zi. 

Amintindu-mi de doamna Beatrice și despre etica și frumusețea orelor ei, mi-am dat seama că, pentru mine, a vorbi franceza este mai mult decât bucuria de a putea comunica într-o limbă străină. Este bucuria de a fi descoprit, ca mic și inocent copil, ce înseamnă încrederea și cât de multe lucruri bune poți face atunci când cineva crede în tine. 

Printre cărțile pe care le păstrez din copilărie se află și un dicționar de expresii Româno - Francez. Nu l-am mai folosit de mulți ani, dar îl păstrez pentru că este o carte dăruită și semnată de profesoara care mi-a dechis ochii în atât de multe feluri.