Am stat noi, adică eu și Teo, și ne-am gândit ce să le aducă Moșul celor apropiați nouă. Teo e mai aplicată, la ea cadourile trebui să fie practice, de cealaltă parte, eu nu țin musai la asta, țin mai mult la aspectul sentimental al cadourilor. Nu vă spun ce a pregătit Teo (o să vă spună ea dacă vrea), dar eu am pregătit ceva care să vină din străfundurile mele interioare în momentele în care mă chinuie talentul.

Fac fotografii de pe vremea aparatelor foto cu film. Eram tânăr Don Juan când, împreună cu un prieten, am cumpărat o trusă foto ce conținea două aparate Pentax, trei obiective și o mulțime de filtre. Au costat o căruță de bani. Pe atunci fotografiatul era o pasiune scumpă și, după câțiva ani, am renunțat. Acum e muuult mai simplu, dar toate principiile fotografierii învățate atunci mi-au prins al naibii de bine începând din 2016, când, treptat, am revenit la vechea pasiune. A contat foarte mult că în acea perioadă, împreună cu Teo, am lansat inRoman.ro, un site de știri local, și am vrut să readucem în presa locală fotografia jurnalistică, aia adevărată, făcută la fața locului, nu trimisă de cine știe cine prin Whatsapp. După ce am încheiat și capitolul presă, am continuat să fac fotografii, în măsura în care timpul îmi permite.

De ceva vreme, prietenul meu Daniel, se ține de mine să fac ceva cu fotografiile alea. Faptul că le pun pe contul meu de Facebook sau pe cel de Instagram (și mai nou pe cel de TikTok) nu contează pentru el din cauza efemerității rețelelor sociale. El vrea să public sau să expun. Eu zic că mai e cale lungă până acolo, dar am hotărât să fac primul pas în cerc restrâns, adică o serie limitată de calendare de perete pe care Moșul le-a livrat celor mai apropiați nouă. Am ales 12 fotografii făcute în zona în care locuiesc sau în călătoriile noastre și feedback-ul a fost pozitiv. Un pic prea pozitiv pentru că acum am altă dilemă: o parte din cei care au primit sau le-au văzut mi-au sugerat să le vând. Na belea! V-ar plăcea așa ceva pe perete?