Ideea de a merge la Roma pentru o scurtă vacanță a fost luată cu vreo trei luni înainte, imboldul necesar venind și din faptul că Teo a găsit bilete cu doar 200 lei/persoană dus-întors. Plecarea trebuia să fie de pe aeroportul din Bacău numai că Wizair a anunțat că-și suspendă activitatea acolo și ne-a mutat la Iași. Asta chiar ne-a avantajat un pic pentru că decolarea la dus urma să aibă loc mai devreme dimineața iar la întors seara mai târziu, deci am mai câștigat niște timp de vizitat locuri.

Pentru noi a fost prima dată când am vizitat Roma, ba chiar prima dată când am vizitat ceva în Italia, și a fost un pic șocant pentru că Roma este într-o ligă a ei.

Am aterizat pe aeroportul Ciampino și de acolo am luat Airlink, un serviciu de transport integrat autobuz + tren care costă doi euro și un pic. Pe la ora 10 deja eram lângă Basilica di San Pietro dar orice gând de a intra în ea a pierit când am văzut coada. Încă cu rucsacurile în spate, ne-am plimbat un pic prin Piazza San Pietro și apoi am luat-o la pas către Musei Vaticani unde am reușit să intrăm după ce am stat aproximativ 20 de minute la coadă. N-a trecut mult până ne-am dat seama că am venit la Roma cam nepregătiți: muzeul e imens și plin de opere de artă, de la statui la tavane pictate, iar noi nu ne-am gândit că vizita va dura chiar atât de mult. Turul e gândit să lase la urmă ce e mai bun, adică Cappella Sistina, numai că eu eram atât de obosit când am ajuns acolo și era atât de aglomerat încât n-am reținut mai nimic din capelă. Norocul nostru a fost că hotelul la care aveam rezervare era la doi pași, așa că ne-am cazat repejor și tot ce am mai putut face a fost să bem un pahar cu vin și să mâncăm ceva dulce la un restaurant din zonă.

A doua zi ne-am înființat la prima oră la intrarea în Basilica di San Pietro unde am găsit o coadă mult mai scurtă și am intrat repede. Înăuntru am stat patru ore și simt că aș mai fi putut sta încă patru. Intrarea în biserică e gratuită, dar dacă vrei să te urci în turn te costă 8 euro pe scări și 10 euro cu liftul. Sub amenințarea faptului că ar fi de urcat 500 de trepte, am ales liftul, numai că șmecherii de italieni nu-ți zic că liftul te scapă doar de vreo 200 din alea 500, așa că dacă vreți să urcați trebuie să vă țină fizicul și să nu suferiți de claustrofobie pentru că e foarte îngust peste tot. Efortul fizic ne-a stârnit foamea, prin urmare am plecat în căutarea unui restaurant în centrul vechi. Am traversat râul Tibru pe Ponte Sant'Angelo, care nu e un simplu pod, este o operă de artă, și ne-am lăsat agățați de un italian la un colț de stradă care ne-a invitat la el în restaurant. Noi căutam o pizzerie ce ne fusese recomandată din țară, dar nu ne-a părut rău că am fost deturnați de la plan pentru că mâncarea a fost foarte bună. Cu burțile puse la cale am plecat spre Fontana di Trevi, numai că ne-a ieșit în cale Panteonul și am mai stat și acolo vreo oră. La Fontana di Trevi am stat puțin pentru că era super aglomerat. Nu-mi venea să cred câtă lume era într-o zi de lucru în extra sezon, practic puteai să-i scoți un ochi cuiva dacă aruncai o monedă și nu calculai bine traiectoria.

A treia zi ne-am trezit mai târziu și, până am mâncat, până am băut cafeaua, s-a făcut după-amiază, așa că ne-am propus să vedem Colosseum și ce mai e prin jurul lui. Colosseumul l-am văzut doar pe afară, pentru că biletele se vând doar online și efectiv nu am reușit să le accesăm site-ul, așa că am abandonat proiectul și am luat-o la pas spre Columna lui Traian. Ne-am mai oprit pe ici pe colo și a trecut ziua.

Ultima zi a început Museum Leonardo Da Vinci Experience, un loc în care înțelegi cât de înaintea vremurilor a fost maestrul italian. La ieșire am putut admira coada de la intrarea în Basilica di San Pietro, coadă care ieșea din statul Vatican. Avea vreun kilometru și jumătate și nu înțeleg cum ultimul om de la coadă mai spera că o să apuce să intre. Având câteva ore bune la dispoziție până la decolare, am luat-o la pas către gara Termini, trecând prin tot felul de piețe și pe lângă tot felul de monumente fabuloase.

Concluzii

Roma este fabuloasă când vine vorba de monumente. Le-am văzut pe toate în fotografii dar realitatea bate tot, eu fiind șocat de cât de mari și impunătoare sunt în realitate.

Roma este delicioasă pe partea de mâncare. Efectiv a fost bun tot ce am mâncat. Nu trebuie să cauți restaurante celebre, orice crâșmă de cartier are mâncare bună. Vinul e bun iar vinul roșu la pahar e bun de tot. Înghețată ca italienii nu cred că mai face vreun popor.

Roma este un exemplu de dezorganizare: sunt mașini peste tot, la restaurante câteodată aștepți de ți se face foame a doua oară și nici măcar peroanele nu sunt organizate în ordine. Pietonii sunt tolerați și să nu te aștepți să-ți fie acordată prioritatea pe trecerea de pietoni. Mașinile sunt parcate peste tot iar liniile de demarcație a locurilor de parcare sunt doar orientative. La restaurante chelnerii vorbesc mult, dau și mai mult din mâini dar mâncarea vine greu tare. Am pățit să ne fie luată aceeași comandă de doi chelneri diferiți, al doilea fiind adus de primul care și-a cerut scuze continuu. Am fost serviți după o oră. La gara Termini aveam trenul la linia 18, numai că panourile de peron arătau 17 și apoi 19. Undeva mai încolo era un panou mic care-ți spunea că linia 18 e la 500 metri mai încolo. Te doare mintea!

Roma e mizerabilă. Doamne, n-am văzut atât de multe gunoaie pe stradă în viața mea. Eu credeam că zona turistică a Lisabonei e murdară, dar nu, acolo sunt câteva mucuri de țigări și bilete de tramvai pe jos, aici sunt saci întregi pe care s-a depus praful pentru că nu i-a ridicat nimeni zile întregi. Într-o dimineață a venit mașina de gunoi pe străduța cu sens unic pe care era hotelul. S-au apucat oamenii de treabă iar în scurt timp în spatele ei s-au oprit, una câte una, cinci mașini. După câteva minute au început claxoanele iar gunoierii au plecat cu toate că nu luaseră nici măcar 10% din gunoi.

Concluzia concluziilor

Îți trebuie multă răbdare pentru Roma. E fabuloasă și delicioasă, e zgomotoasă, aglomerată și mizerabilă, dar luăm în calcul să mai mergem acolo cu tot cu copil.