Dacă ar exista un detector de atractivitate și cunoștințe despre fotbal, la noi în familie s-ar activa la Emi ca un brad de Crăciun cu 3-4 instalații a câte 100 de becuri fiecare. Ar pâlpâi un pic și la Gabi, dar la mine nu știu dacă s-ar aprinde 😂

Cu toate acestea, știu că în aceste zile se desfășoară Cupa Mondială 😁 Și mai știu un pic și cine a mai jucat cu cine. Dar prima dată când am fost interesată mai mult (suficient cât să mă și uit o repriză) a fost la meciul pe care Norvegia l-a avut cu Brazilia. Emi părea să fie contra curentului - în discuțiile cu alte persoane interesate de fotbal, Emi spunea că va câștiga Norvegia, ceilalți spuneau că va bate Brazilia. 

Și am devenit mai atentă. L-am ascultat pe Emi cum mi-a explicat de ce crede el că Norvegia va învinge - nu mai țin minte detaliile, fiindcă mi-a spus o grămadă de tehnicalități. Însă mi-am dat seama că nu e pur și simplu dorința ca o anume echipă să câștige, ci e informație analizată și structurată în spate. Prin urmare, înainte de meci mi-am dorit și eu să câștige Norvegia 🙂

Apoi a fost, aseară, meciul dintre Portugalia și Spania - și ghiciți cu cine am ținut 🙂 Dar a fost o chestie sentimentală, nimic calculat. 

Revenind, însă, la titlu: în bine sau în rău, cei din jur te influențează. Și nu e vorba neapărat de familie. Da, familia te influențează cel mai mult; dar și alții. Spre exemplu, dacă ai niște vecini faini, cu care poți discuta, te simți mai bine pe strada/în scara unde locuiești decât dacă lucrurile nu stau așa. Pare ceva mic și neimportant: “ce treabă am eu cu vecinii?” Dar viața e făcută din momente mici, care ne dau o stare de bine sau care ne umplu de nervi. Și nu-ți dai seama despre asta pe loc, ci mai târziu. 

Așa cum am realizat eu azi că am învățat câte ceva despre istoria recentă a echipei naționale de fotbal a Norvegiei, despre reguli din fotbal și despre cine conduce FIFA în momentul de față, doar pentru că a venit Emi acasă câteva zile.