Nu știu cum a fost zilele astea pe la voi, dar pe aici, prin Moldova, a nins. A nins și a viscolit. Ieri am dat de câteva ori zăpada de pe căile de acces și în câteva minute parcă nici nu trecusem pe acolo. Am abandonat deszăpezirea și m-am refugiat câteva minute pe Facebook unde m-am delectat cu reclamațiile conțăranilor nemulțumiți că nu pot circula cu mașinile pe stradă. Eu am circulat binișor, încet dar am circulat, e iarnă, chiar nu înțeleg de ce se plângeau cetățenii. Plus că doar cine nu a pus vreodată mâna pe lopată nu-și dă seama că deszăpezirea pe viscol e în van.
Așa că dimineață mi-am pus telefonul să sune devreme ca să am timp să dau zăpadă până la și de pe mașină pentru a duce copilul din dotare la instituția de educație alocată. Pe la porți o grămadă de oameni făceau cărare, ceea ce mi-a adus aminte de iarna cu cea mai multă zăpadă pe care am trăit-o vreodată.
Amintiri din copilărie
Eram copil, nu mai știu câți ani aveam dar eram maxim în clasa a IV-a. Ningea și viscolea atât de tare încât viscolul de ieri ar putea părea bebelușul ăluia. Taică-miu a luat seara o lopată în casă, un măturoi și multe lemne. Dimineață zăpada era până la geam iar oblonul de la ușă nu a putu fi deschis pentru că se deschidea în exterior și zăpada nu-i dădea voie. Așa că a ieșit taică-miu pe geam, a făcut cărare în curte, cât s-a putut, și mai apoi în stradă. Pe atunci nu venea primăria să dea zăpada la o parte și nici școlile nu se închideau când ningea, prin urmare toți țăranii ieșeau în drum și făceau cărare până la vecinul, ca să poată circula toată lumea. Eu am ieșit din casă tot pe geam, iar din curte am ieșit pe deasupra gardului, care nici măcar nu se vedea decât pe ici pe colo, și cu mama de mână m-am dus la școală.
Privind acum în urmă, pretențiile de a veni primăria să deszăpezească fiecare uliță par aberante. Și sunt uneori. Erau unii care se plângeau că a trecut mașina primăriei și a dat zăpada în laterală blocându-le mașinile. Fix așa s-a întâmplat și la mine, că de aia m-am trezit mai devreme dimineață, ca să am timp să dau zăpada de acolo și să ajungă copilul la timp la școală. Hai că nu e așa o tragedie dacă mai punem mâna pe lopată din când în când.
Înapoi în prezent
Pe de altă parte, s-a oprit din nins pe la două noaptea, iar dimineață orașul Roman era ca un oraș fără administrație locală. Spre seară, adică vreo 12 ore mai târziu, tot așa. De ce se întâmplă asta!? Pentru că de ani de zile aceeași firmă face treaba asta și nu are ce-i trebuie dar are contract cu primăria în continuare. Și pentru că așa văd ei deszăpezirea: bagă câteva utilaje pe stradă, îngrămădește toată zăpada pe laterale, blocând mașinile din parcări, sau, în cel mai bun caz, o adună grămadă în câteva locuri. După aia, în următoarele săptămâni, cară zăpada în afara orașului, asta dacă nu vine vreun val de căldură și-i scutește de niște consum de motorină. În țările cu mai multă experiență de iarnă, mută zăpada în afara orașului imediat. Au multe camioane și la utilaje au accesoriile necesare pentru așa ceva. Cumva e de înțeles că ei sunt mult în fața noastră în ce privește deszăpezirea și așa vor fi mereu, pentru că la noi nu se gândește nimeni să schimbe un sistem care bagă mulți bani în buzunarele potrivite.
Să fim zen
Având în vedere că mie nu-mi place deloc frigul, am fost chiar zen la -10 grade, dar tot m-au enervat două chestii. Prima dată m-a enervat faptul că am observat că nici un concetățean de-al meu nu s-a deranjat să dea cu lopata pe trotuarul din dreptul curții. OK, am înțeles, vrei să vină primăria să facă asta, dar când vezi copiii ducându-se la școală prin zăpadă, printre mașini, nu țe se înmoaie deloc inima? Apoi m-au enervat pietonii lipsit de spirit de conservare. Pana mea fraților, știu că e dreptul vostru să traversați pe zebră, dar e iarnă și mașinile mai derapează.
0 Comentarii