Mă deplasam dinspre Ardeal spre Moldova, liniștit, cu viteza legală, într-o mașină închiriată, albă, curată, de vreo cinci ani vechime. Eram singur pe o porțiune de drum printr-un sat înainte de Sovata, după ce scăpasem de chinul mersului în coloană pe un drum cu o bandă pe sens în spatele unui tractor. Înainte de a intra în sat, fusesem avertizat din faruri că e poliție, dar nu de asta mergeam eu așa de liniștit, ci pentru că cam așa merg eu în cea mai mare parte a timpului.

În sat, mă trage poliția pe dreapta. “Bla, bla, bla, de la Poliția Națională (toți îs de la națională, și cei de la postul de poliție din comună, cum era și ăsta), actele la control.” Era un băiat tinerel, până în 30 de ani, însoțit de o colegă ce suporta cu greu soarele de la prânz lângă un BMW proaspăt primit. Îi dau actele, se uită 5 secunde la ele și … asta e tot. Mă lasă să plec. În cele cinci secunde, de pe o stradă laterală ieșise o dubiță strâmbă din șasiu. Acum stau și eu și mă întreb: de ce naiba m-a oprit? V-am zis: mașină destul de nouă, viteza legală, faruri aprinse, la volan un bărbat de 40-50 de ani ce privea senin în față știind că nu are nicio muscă pe căciulă. Ce naiba, în toată imaginea aceea, l-a făcut pe polițist să se gândească: “Hm, ăsta e suspect, să-l trag eu pe dreapta să văd ce e cu el”? De ce mama mumă-sii irosesc ei timpul lor și al meu așa? Nu au niște aziluri de inspectat, niște infractori de urmărit?