Povestire

Un pic trecuți de prima tinerețe, s-au întâlnit la un examen. Examenul ei. Ea își căuta un drum în viață și, din întâmplare, drumul găsit trecea prin curtea lui. El, căsătorit de 15 ani, a întâlnit-o pe holurile primăriei. Ea, căsătorită da' singură pentru că soțul era mai mult plecat la muncă în Italia, căuta ceva care să- ofere siguranța zilei de mâine, adică un post în primărie. Ce coincidență?! El era primar și nu a putut să o lase așa, să spere în van: i-a dat tot ce-i trebuia, inclusiv întrebările și răspunsurile la examenul de ocupare a postului. Ea, romantică din fire, a păstrat foile primite ca amintire și le-a pus bine într-un sertar.

Relația a mers foarte bine, ei îi plăcea că el este un bărbat adevărat, că doar nu orice pămpălău ajunge primar, dar era și un romantic incurabil. Atât de romantic încât i-a dăruit toate florile din oraș. Bine-nțeles că nu i le-a dăruit la birou, dar a plantat florile ei preferate, lalele și crini imperiali, în tot orașul Botoșani.

Povestirea se sfârșește când soțul ei găsește foile și merge cu ele la DNA

Spuneți voi dacă există ceva mai romantic de atât: să pui în tot orașul florile preferate ale iubitei. Bine, de preferat ar fi ca iubita să nu fie căsătorită cu altul pentru că altfel nu se termină bine treaba.