“Nu e păcat să vii în Sicilia și să nu faci un pic de plajă?” zic companionii mei de călătorie. Ei sunt patru, deci clar e că eu sunt în minoritate. Nu că nu mi-ar plăcea plaja, îmi place dar ca să stau la plajă mie îmi trebuie o stare anume în care nu intru ușor. Unde mai pui că aici toate plajele cu nisip pe care le-am găsit sunt departe de unde stăm. De fapt este una apropiată, plaja de la sud de Catania, pe care am vizitat-o un pic și am descoperit o plajă cu chiștoace îngropate în nisip, cutii de bere aruncate aiurea și alge la mal. Feels like Romania, thank you, but no thank you. Dar doar n-or fi toate așa.

După ceva căutări pe internet găsesc cinci opțiuni în partea noastră de insulă, cea mai apropiată, una cu nisip alb și apă albastră, la o oră de mers cu mașina; cea mai îndepărtată, în cel mai sudic punct al Siciliei, la o oră și jumătate. Ghiciți pe care au ales-o.

Și-am plecat la drum fără să ne bem cafeaua, lucru care pe mine mă face ușor disfuncțional. Noroc că nu era rândul meu să fiu la volan. Așa că am hotărât să căutăm o cafenea pe undeva pe drum și am făcut un ocol prin Pachino unde am găsit una mișto. Mișto era în pozele de pe Google, pentru că în realitate era în centrul orașului iar centrul era în construcție, iar să-mi beau cafeaua în zgomote de picamer nu-i chiar ideea mea de vacanță. Am plecat spre Arts Cafe în Portopalo di Capo Passero, altă locație găsită pe Google Maps și altă dezamăgire, fiind de fapt un fel de bombă siciliană, cu o terasă închisă în termopane. Bafta noastră că de după colț ne-a ieșit în cale Bedda Matri - bar, gelateria, pasticceria - care arăta bine și avea o terasă simplă și curată. Dragii moșului, dacă nu există dieta cu dulciuri ar trebui inventată, pentru că fac oamenii ăia acolo niște bunătăți de-i păcat de la Bunuțul să nu existe o dietă cu produsele lor. Am mâncat un croissant cu fistic … mamă-mamă … era mai degrabă cremă de fistic cu un pic de croissant. Cafeaua a fost excelentă, ca mai peste tot în Sicilia, iar cannoli unul dintre cele mai bune de pe insulă. Și uite-așa o oră și jumătate de drum s-au făcut două ore și jumătate și noi am ajuns la plajă ca niște români adevărați, fix la ora la care doctorul îți recomandă să te duci acasă: la 11:00.

Plaja e frumoasă și curată (nu ca aia din Catania), cu o terasă cu prețuri decente și o priveliște ușor idilică dată de Isola delle Correnti (Insula Curenților). Partea care mi s-a părut excepțional de mișto este că ai de ales unde să te înmoi în apă: în stânga insulei ai Marea Ionică, în dreapta ai Mediterana. Din cauza vântului care crea valuri pe Marea Ionică, noi am optat pentru Mediterana. Iar foarte fain este și că fundul mării coboară extrem de încet, ceea ce face ca geamandurile să fie hăt departe de țărm.

De la plajă pe Isola delle Correnti se poate ajunge pe jos, ai de parcurs o distanță de vreo 30 de metri prin apă. Cică uneori, la reflux, chiar poți face lucru ăsta fără să te uzi. Când am fost noi apa ajungea până la brâu, se formează acolo și niște curenți iar eu fiind cu aparatul foto nu am avut curajul să traversez. Dar mi-ar fi plăcut pentru că pe insulă este un far și câteva fortificații.

Am stat ceva mai bine de trei ore acolo, încercând să ne protejăm cât se putea de soarele arzător cu ceva cremă și un pic de bere la umbra terasei. E așa de fain locul încât copilul și-a învins teama de apă și a învățat să facă pluta. Mai scoate-l din apă dacă poți. Mi se pare o locație potrivită dacă vrei un concediu chill, la soare și fără multă aglomerație, dar clar îți trebuie mașină ca să ai un program cu plajă dimineață și după amiază, iar la prânz să te duci și să mănânci prin orășelele din jur.