Am fost în Grecia, pentru prima dată, ceea ce vă recomand și vouă; ce nu vă recomand este să vă duceți în Grecia cu mașina. Ne-a rupt drumul: 13 ore la dus și 15 la întors. Am fost doi șoferi care ne-am schimbat la 2-3 ore, dar chiar și așa e al naibii de obositor.
La dus a mai fost cum a mai fost; excitarea începutului de vacanță și bucuria de a vedea locuri noi au fost ca niște energizante. Am plecat noaptea și am traversat Bulgaria în prima parte a zilei. La întors, însă, a fost groaznic. Pe lângă așteptarea la coada din vama dintre Grecia și Bulgaria, drumul în Bulgaria a fost crunt. De ce? Nu pentru că bulgarii sunt frații noștri în ce privește lipsa respectului față de semeni, ci pentru că drumul a fost plin de români care fac ce știu ei mai bine: circulă românește.
Pe autostradă e haos: se depășește aiurea, te presează din spate să te dai la o parte, te depășește numai ca să te depășească pentru că mai apoi să meargă mai încet decât tine, te depășește ca să se bage din scurt în fața forțându-te să frânezi etc. După autostradă a urmat un drum cu o bandă pe sens rupt mama lui. Arată de-a dreptul sinistru pe alocuri și trece prin niște localități cu case dărăpănate de te ia cu fiori pe șira spinării. Ei, să vezi aici întrecere între români! Cu mașinile burdușite și biciclete de copii pe ele, plus copiii aferenți liberi prin mașini, se băgau în niște depășiri de groază. Erau unii care mergeau în grup cu niște Sandero de Dâmbovița, care mergeau ca tâmpiții, și m-au depășit de vreo două ori, ca să-i găsesc opriți mai încolo și să mă depășească iarăși.
Culmea este că prin Grecia românii noștri nu mergeau așa, dar acolo sunt radare fixe la fiecare câțiva kilometri. Sunt semnalizate, dar dacă ratezi unul!? Și atunci merg românașii noștri liniștiți.
La ultimul popas din Grecia era puhoi de români. Am oprit și noi pentru un ultim Espresso Freddo și pentru că ne presau vezicile. La baie curat, hârtie igienică, săpun, prosoape de hârtie. Civilizat, dar civilizația asta costa 50 de cenți/pișu. La o masă pe terasă un român: “Este WC aici, dar e cu bani, eu mă duc în porumb acolo”.
Înainte de intrarea în România, când să plătesc la “Podul Prieteniei”, bulgăroaica de la casă mi-a aruncat banii pe jos pentru că nu i-am dat fix doi euro. Adică i-am dat doi euro, dar erau acolo și două monezi de 50 de cenți, și ea nu primește decât monede de un euro sau doi.
Abia aștept să intrăm în Schengen, să românim mai cu spor prin Europa.
0 Comentarii