Bugetul e o parte esențială a oricărei vacanțe, așa că, în cazul în care vreți să mergeți în Sicilia anul acesta și nu aveți idee de prețuri, vă dau, în cele ce urmează, câteva informații proaspăt culese de la sursă 🙂 

Biletele de avion le-am cumpărat cu aproximativ 2 luni înainte și au costat 1.066 lei, dus-întors, pentru 2 persoane, cu priority (bagaj + 1 troller de cabină), București - Catania, cu WizzAir. Deci, cam 100 de euro/persoană. Pentru că am luat priority, am putut alege să stăm unul lângă celălalt fără costuri suplimentare. Și am putut alege loc la fereastră – ceea ce a fost foarte plăcut, fiindcă am zburat pe timp de zi și vremea a fost bună, așa că am văzut și altceva decât nori. 🙂 La acestea se mai adaugă 4 euro/persoană, prețul unui bilet de autobuz care te duce la aeroport în Catania sau invers (16 euro în total).

Cazarea a fost o provocare pentru noi, deoarece scopul a fost să facem turul insulei și să filmăm drumul pentru European Scenic Roads. Prin urmare, nu am luat 1-2 cazări, ci 8! Am folosit atât Booking, cât și Airbnb și am ales cazările în funcție de preț, dar și de existența băii private (obligatoriu), de distanța până în centrul orașului și de opțiunea unei parcări (la stradă sau privată), relativ aproape de cazare. În medie, o noapte de cazare ne-a costat 57 de euro (adică 28,5 euro/persoană). Când spun distanța față de centru, mă refer la distanța parcursă pe jos. Am căutat să fim la maximum 40 de minute de centrul vechi al localității, ca să nu depindem de alte mijloace de transport și nici să nu luăm mașina pentru plimbarea de seară.

Aici a fost ceva mai multă muncă, pentru că într-un oraș mic te gândești că 40 de minute înseamnă că locul de cazare e în afara orașului și că nu ai avea cum să mergi pe jos. Prin urmare, am căutat pe Google Maps înainte să rezervăm. Au fost două situații speciale: la Cefalù și la Trapani. La Cefalù am făcut 30 - 35 de minute pe plajă și pe faleză, iar drumul a fost foarte plăcut. La Trapani noi am stat în partea neturistică a orașului, dar a fost în regulă să mergem pe jos - cu cât ne apropiam de cazare, cu atât aveam senzația că seamănă cu Romanul, fiindcă nu prea mai erau oameni pe stradă (10 - 11 seara), iar blocurile erau destul de noi și monocrome. 

În ceea ce privește bugetul zilnic, aici limita e cerul. 🙂 Au fost zile când am cheltuit aproape 100 de euro și zile când am cheltuit 30 de euro. Deoarece aveam planificate rutele cu mașina - au fost zile în care drumul a durat peste 5 ore - am luat la noi și diverse gustări. În acele zile nu prea am cheltuit mult, fiindcă am mâncat pizzette (pizza de mici dimensiuni), diverse fructe de sezon cu brânză, am băut iaurt pentru hidratare și, evident, multă apă.

Ca prețuri:

• o pizza costă între 8 și 14 euro, în funcție de ce conține;
• pastele, între 8 și 12 euro, dacă nu vrei cu fructe de mare - acelea se duc spre 20 de euro/porție;
• bruschete/caponata, între 5 și 8 euro/porție;
• un espresso este 1 - 1,2 euro;
• un fresh de portocale este între 1 și 4,5 euro, în funcție de cantitate și de locul unde îl bei (la terasă sau de la tonetele de pe stradă);
• un corn simplu cu unt (cornetto vuoto), fără umplutură, este între 1,5 și 2 euro;
• o cupă de înghețată este 2 - 3 euro;
• granita (tot un fel de înghețată, dar mai light) este în jur de 3 euro, iar sicilienii o mănâncă cu brioșă (mai adaugi câțiva cenți dacă o vrei așa);
• o bere costă 3 - 4 euro (Messina cristalli di sale a fost preferata noastră), în funcție de locul în care o bei. Aceeași bere costă mai puțin de 2 euro la magazin;
• Aperol Spritz costă de la 3 la 6 euro/pahar, în funcție de zonă și de tipul de pahar în care se servește (sticlă sau plastic);
• Prosecco este 5 - 6 euro/pahar;
• un suc costă 2 - 3 euro. Eu am băut în Erice un suc de lămâie foarte bun - nu fresh sau limonadă, ci un suc acidulat. Iar în Catania, pentru că era foarte cald, am băut limonada lor sărată. Mie mi-a plăcut și m-a hidratat bine, dar Gabi nu a vrut să guste. 🙂

În ceea ce privește prețurile din supermarket, acestea sunt similare cu cele din România, dacă facem conversia. Din ce am observat noi, rețeaua Coop este printre cele mai scumpe la ei, dar există Lidl, EuroSpin și MD, cu prețuri mai mici.

Un alt cost important pentru noi a fost mașina. Fiindcă vorbim de Sicilia, nu ne-am riscat și am închiriat mașina cu asigurare completă. Prețul pe zi, cu tot cu asigurare, a fost de aproape 54 de euro. Cineva din Catania ne-a spus că am obținut un preț foarte bun, având în vedere cererea din această perioadă. Însă, până să găsim oferta aceasta, am căutat vreo 2 săptămâni. Acum 2 ani am închiriat de la Sicily by Car, iar anul acesta de la Italy Car Rent, deoarece Sicily by Car era prea scump (în jur de 70 de euro/zi). Pentru benzină am cheltuit în total vreo 160 de euro (benzina a fost aproximativ 1,85 euro/litru). Am făcut peste 1.400 de kilometri cu un Peugeot 208 hybrid, cutie automată. Dacă nu aveți drumuri lungi și obositoare, merge și o mașină mai mică, cu cutie manuală, iar acest lucru se va reflecta și în preț. Parcarea, dacă nu e bonus la cazare și nu găsiți la stradă, gratis, e 1 euro/oră în majoritatea localităților. 

Noi am mai cheltuit și la farmacie câțiva euro. Pentru pastile de durere de gât/calmare a tusei (dintre cele care pot fi eliberate fără rețetă), prețul este de aproximativ 10 euro/cutia cu 20 de pastile. Am avut ceva pastile la noi, dar nu a fost suficient și a trebuit să mai cumpărăm. Partea bună e că, atunci când lua pastilele de calmare a tusei, lui Gabi chiar i se oprea tusea pentru câteva ore, deci au fost eficiente.

În concluzie, Sicilia ni s-a părut un pic mai scumpă decât acum doi ani, dar și la noi au crescut prețurile, așa că nu a fost o surpriză. Rămâne în continuare o destinație care are multe de oferit și, cu un pic de organizare, poate fi vizitată cu un buget rezonabil. Iar dacă aveți posibilitatea să faceți o excursie în grup, este cu atât mai bine, fiindcă unele costuri se vor împărți și veți ieși mai ieftin (cum este cel cu mașina sau dacă închiriați un apartament cu două dormitoare). Iar cele mai frumoase destinații sunt în zonele de coastă, în orășelele mici, unde stai la aceeași terasă cu localnicii și unde un zâmbet te ajută mai mult decât engleza. 🙂