Discutam dumincă la prânz, cu rudele, despre diverse și am ajuns la credite și asigurări. Și mi-am amintit cum, atunci când am făcut un credit de nevoi personale, a trebuit să stau o oră în bancă pentru că am cerut o rată descrescătoare și o asigurare de viață și șomaj atașată creditului. Angajata băncii îmi sugerase varianta cu rate egale, dar diferența de dobândă (la rate descrescătoare, dobânda totală este mai mică) a acoperit asigurarea. 

Prima dată mi s-a spus că ar fi același cost la final, apoi am fost întrebată “Doar nu rămâneți fără job, nu?” M-a amuzat, fiindcă nu am un glob de cristal, să știu ce se va întâmpla pe viitor. Tocmai acesta este rolul asigurării: dacă se ivește o problemă, să fii acoperit. Dar, dintr-un motiv sau altul, oamenii care lucrează la bancă nu sunt pregătiți să ofere și aceste servicii. 

Nu te poți duce la bancă cu încrederea că ți se vor oferi toate informațiile și că o poți alege pe cea mai bună pentru tine. De fapt, trebuie să te informezi temeinic înainte, ca acolo să fii tu cel care e stăpân pe situație și nu se lasă convins să acționeze cum e mai comod penttu bancă, dar mai păgubos pentru tine. 

Când Emi a deschis contul lui personal, i-am sugerat să adauge asigurarea de viață atașată contului contului. Este 7 lei/lună și, dacă are un accident (nu doar auto, inclusiv dacă a căzut pe gheață, spre exemplu, și ajunge la spital), asigurarea îi oferă o anumită sumă. Eu am această asigurare făcută când era 5 lei/lună și acoperă maxim 50.000 lei. Deci, dacă eu dau colțu’, soțul și copilul primesc acea sumă. La fel, în caz de accidentări, asigurarea oferă o sumă, care variază în funcție de gravitatea situației. La 5 sau 7 lei/lună, ar trebui să cotizăm câteva sute de ani ca să ajungem la suma maxim asigurată.  Prin urmare, avantajul e clar.

Doar că, din nou, nimeni de la bancă nu îți spune despre această asigurare. Eu am aflat despre asta de la Adrian Asoltanie, un trainer care vorbește despre educația fianciară pe înțelesul tuturor. 

Asigurarea de acest tip, dacă nu-ți permiți mai mult - și majoritatea dintre noi nu ne permitem mai mult - este, totuși, o protecție. Pentru tine și - în caz de... Doamne ferește - pentru cei care rămân în urmă. Un gest mic, dar care poate însemna foarte mult la un anume moment.