Am luat o pauză de la articolele despre Sicilia, aș mai avea câte ceva de povestit, toate fotografiile sunt procesate, dar nu am avut timpul să scriu, și revenim la day by day life. Astăzi despre statul la coadă.

Prima dată când am ieșit în occident am fost un pic șocat de micile chestii organizatorice care îți fac viața mai ușoară. De exemplu statul la coadă, lucru pe care îl observai de cum te luau la controlat actele în aeroport: oricâte ghișee ar fi fost întotdeauna era o singură coadă. Cum aterizai în România dădeai peste o altă formă de organizare: dezorganizarea. Dacă erau opt ghișee se formau opt cozi și oamenii săreau de la o coadă la alta sperând că noua coadă se mișcă mai repede față de cea pe care tocmai au părăsit-o.

Modul ăsta de a sta la coadă pare a fi adânc înrădăcinat în noi și se întâlnește adesea la supermarketuri. La Kauflandul la care mă duc periodic sunt patru case din alea în care-ți scanezi singur produsele și, de obicei, la alea mă duc pentru că pur și simplu ies mai repede din magazin așa. Casele sunt pe un culoar, două pe o parte, două pe cealaltă. Cea mai logică cale de a sta la coadă ar fi să se formeze una singură iar cel care-i primul să se ducă la oricare dintre case se eliberează. Așa făceam eu: mă așezam la intrarea pe culoar și așteptam să se elibereze o casă. Făceam asta până de curând, pentru că în 90% din cazuri venea cineva din spate, trecea pe lângă mine, eventual pe lângă cine mai era în spatele meu, și se așeza să-i sufle-n ceafa unuia care nu terminase de scanat. Și începea scandalul, pentru că chiar dacă nu-i atrăgeam eu atenția tipului sau tipei care ne depășise (și în 99% din cazuri nu o făceam), sigur o făcea unul din spatele meu.

Și am tras două concluzii:

1. Majoritatea românilor nu sunt atenți la persoanele din jurul lor. Nu-i interesează. Sunt mult prea interesați de persoana lor și prea concentrați pe interesul lor ca să-i mai intereseze de ce se întâmplă cu ceilalți. De aia își lasă cărucioarele în mijlocul culoarului fără să le pese că îngreunează accesul altora, de aia parchează pe la colțuri de stradă sau alei fără să realizeze că le blochează vizibilitatea altor șoferi, de aia merg în grup ocupând tot trotuarul, de aia merg cu. 50 pe autostradă etc.
2. Unii pur și simplu nu sunt capabili să iasă din tiparul în care și-au modelat neuronii. Cum adică o singură coadă la patru case!? Le arăți, le demonstrezi că e spre binele lor, dar ei pur și simplu nu pot înțelege.

Ultima dată când am fost la Kaufland am ales casa de marcat cu cea mai mică coadă și m-am așezat la ea. Am ajuns la concluzia că e prea mare consumul nervos.