Am avut parte de un episod, într-un weekend trecut, la care mă gândesc și acum. Poate exagerez, dar nu-mi iese din cap. Am fost cu Gabi la Arena Mall, să vedem extinderea (terasa, cu vedere la apă și la verde, e plăcută). Și, după ce ne-am plimbat noi pe-acolo, am ieșit spre parcare. La ieșire, un puști de maxim 18 ani, ne-a abordat să ne ceară 10 lei, să-și ia ceva de mâncare. Prima dată nu am înțeles ce voia. Mi s-a părut că am înțeles greșit. Dacă nu ar fi repetat, aș fi zis că e un puști care tocmai voia să întâlnească cu gașca și nu știa pe unde să intre în mall: haine curate, bune, în trend, ochelari de vedere cu rame care-i încadrau foarte bine fața. 

Nu i-am dat. Mai exact, nu am știut cum să reacționez. În general, chiar atunci când refuz pe cineva care cere bani, o fac cu subiect și predicat, dar îmi aleg cu grijă cuvintele - la urma urmei, în fața mea e tot un om. Nu și de data asta. Nu am fost în stare să spun nimic; fiindcă nu înțelegeam cum un tânăr poate ajunge în asemenea situație. 

 Atunci când mi se cer direct produse, sunt mai încrezătoare în a oferi. Dar am avut mereu ideea că, atunci când ofer bani, trebuie să fie în acord cu valorile mele. De aceea nu aș fi de acord ca să dau bani cuiva și acea persoană, spre exemplu, să meargă la dealer și să cumpere o doză.  

Pe drum spre casă, am discutat cu Gabi despre asta, dar nu am ajuns la nicio concluzie, așa că vă cer și vouă părerea: Cum faceți diferența între un om care are cu adevărat nevoie de ajutor și unul care vrea bani pentru un viciu? Cum reacționați voi în astfel de situații? Nu discut aici de autorități sau de ce ajung unii oameni în situații în care trebuie să procedeze așa; asta e o discuție separată. 

PS: imaginea e făcută cu ajutorul AI, după un prompt personal