În aproape orice film sau documentar despre Australia apare un cadru în care se verifică patul, încălțămintea și alte locuri pentru a se vedea dacă nu cumva există musafiri nepoftiți, cum sunt șerpii, scorpionii sau tarantulele. 

De câteva săptămâni, am ajuns să îi înțeleg mai bine pe cei care locuiesc în Australia și să empatizez mai mult cu ei. Ieri am spălat niște prosoape, pe care le-am întins apoi pe un suport de rufe, în curte, la aer liber și la soare. Azi le-am strâns, fiindcă erau uscate. La fiecare al doilea prosop găseam câte o urechelniță. Nu știu ce s-a întâmplat anul acesta, sunt exagerat de multe. Asta, pe lângă păianjeni, furnici și muște - dar gângăniile astea le știm de mult timp, cunoaștem cum să le ținem cât mai departe de casă. 

În schimb, cu urechelnițele nu știu ce să fac, efectiv sunt peste tot. Am lăsat o haină pe spătarul scaunului și - hop! - două urechelnițe la plimbare. Am pus într-un colț niște pensoane și o cutie de vopesea, că dădusem un strat și așteptam să se usuce suprafața pentru stratul al doilea - alte urechelnițe aciuate. Și tot așa. 

Și mie nu-mi plac deloc. Dar deloc. Pentru că atunci când eram mică nu mai știu cine mi-a spus (maică-mea sau bunică-mea) că ele se numesc urechelnițe pentru că intră în ureche și cu acei doi clești înțeapă timpanul. Na, cine m-a pus întreb de ce numesc urechelnițe? Acum am rămas cu piticul pe creier 😂 Evident, știu că în realitate urechelnița nu face nimic timpanului și nici nu vânează urechile noastre, dar tot nu mi-s dragi. 

Dacă aveți vreo soluție cum să le trimit la plimbare, sunt deschisă la sugestii. Și nu mă puneți să le omor, că nu fac asta. Nu zic că nu am anihiliat niciun țânțar sau nicio muscă la viața mea, dar la urechelnițe încă nu am văzut pericolul pentru noi, ci doar disconfortul. Țânțarul, dacă îl prind pe mine - ghinion - dau bine cu palma; musca poate purta tot felul de boli și încerc să scap de ele prin diverse metode - una care mi-a plăcut mie, deși e destul de scumpă: e un praf care se amestecă cu apă și se pulverizează la uși și ferestre și muștelor nu le place și nu mai intră. Nu știu exact ce nu le place, că nu miroase soluția cu pricina, dar își face treaba. 

În general caut soluții care nu implică exterminarea, mai ales că în cazul ăsta cred că e doar o chestie legată de disconfort, nu dăunează omului. Posibil să atace frunzele trandafirilor, dar nu am observat nimic îngrijorător.  Deci, asta e. Mă lupt cu urechelnițele. Măcar nu e vorba de șerpi sau scoprioni, ca în Australia.