Ideea este următoarea: când am plecat la final de septembrie la facultate, în București, mă gândeam că la un moment dat va apărea dorul de casă. De unde această presimțire?

Păi, luna iulie a anului trecut am petrecut-o aproape toată în București: admitere SNSPA, probe sportive la facultatea de sport și dosar depus la facultatea de filosofie din cadrul Universității din București. Tot stând în București în acea lună, a apărut la un moment dat acest dor de casă.

Vedeți voi, acest sentiment este unul destul de alambicat. Nu îmi este dor doar de casă în sine: mi se face dor să mă plimb prin sat cu bicicleta și să văd frumoasele case pe care unii oameni le au, să mă duc pe jos sau cu bicicleta în oraș (Roman) și să mă plimb prin locurile ce îmi sunt cunoscute sau foarte cunoscute, să merg vinerea la o tutungerie ce este în incinta unui hypermarket și să iau numărul acelei săptămâni din ziarul „Adevărul de Weekend", să mă duc să-mi văd bunicii ce sunt în oraș, la fel și amicii și alți cunoscuți.

Ideea principală: nu este DOAR despre casă în sine ca așezământ, sunt mai multe laolaltă.

Așa că, în luna august și în luna septembrie, cât am stat acasă — căci pe 20 și ceva aveam bagajele făcute pentru capitală — am făurit un plan astfel încât acest dor să nu țină mult și, dacă își face simțită prezența, să nu fie foarte „agresiv" ca simptom.

Primul lucru: îmi fac cumpărăturile la magazinele unde eram obișnuit să le fac când eram și în Roman. Deși Mega Image-ul a fost și este de multe ori o alegere tentantă, pentru că este aproape de orice bloc și nu trebuie să faci prea mulți pași, când era și se mai întâmplă să fie frigiderul gol, pentru a umple partea mea din frigider mă duc la supermarketurile și hipermarketurile de unde făceam des cumpărăturile când eram în Roman. Nu neapărat pentru produse — aici vom puncta imediat — ci pentru că toate magazinele acestea arată la fel, indiferent de locația din țară, astfel încât, atunci când intru într-un astfel de magazin, am un sentiment familiar.

2. Folosesc produse și servicii care s-au fondat sau își au fondatorii din județul Neamț. La produse ar fi: carne de la producători locali — asta s-a întâmplat când a fost la Auchan un târg cu produse din întreaga țară — și băuturile celor de la Merlin' Beverages (Vitamin Aqua, Pop-Cola). Ca servicii, dacă am nevoie de lucruri din zona electronicelor, merg la Altex (fondator din Neamț), iar atunci când am nevoie să ajung undeva și este târziu sau sunt cu multe bagaje după mine, nu folosesc Bolt sau Uber, ci folosesc Blue, firmă de ridesharing fondată de compania nemțeană Autonom.

3. Citesc știri din județul Neamț și mă uit pe canalul de YouTube al celor de la RomanTV. Citind știrile județene, urmărind pe YouTube știrile din Roman și emisiunile ce dezbat problemele cu care se confruntă orașul, dar mai ales județul, pe lângă faptul că sunt conectat la tot ce se întâmplă, simt privilegiul de a fi în capitala țării: locul unde se dă ora exactă în politica românească și-n toate domeniile de interes ale acestei țări, locul unde se negociază la nivel național/internațional și locul oportunităților infinite.

La final, aș dori să vă spun că, deși am făcut acest plan care „combate” dorul de casă, există momente în care sunt doar eu cu mine și simt distanța față de casă. Când aduc în discuție orașul Roman, ai mei și ceilalți oameni îmi repetă mereu aceleași lucruri: „N-ai ce face… Totul este la fel!”

Cu toate că aud asta des, continui să parcurg cei 350 de kilometri cu mare drag atunci când mă întorc acasă.